Ministrul Energiei, Victor Grigorescu, a fost prezent vineri, 5 februarie, la Radio RFI, fiind invitatul jurnalistului Cosmin Ruscior.

Principalele declarații ale ministrului Energiei au vizat teme de interes ca independența energetică, întâlnirea cu vicepreședintele Comisiei Europene responsabil de Uniunea Energetică, proiectul BRUA, relația RADET- Elcen, Hidroelectrica, RAAN, energia nucleară și energia regenerabilă”

Întâlnirea cu vicepreședintele Comisiei Europene, responsabil pentru Uniunea Energetică, Maroš Šefčovič

„Am avut o discuție extrem de agreabilă, punctată cu chestiuni concrete centrate în jurul a două aspecte: securitatea energetică și chestiunile legate de proiectata uniune energetică și de eforturile comisiei de a defini o strategie comună a UE în această zonă. Acum ceva timp s-a anunțat că unul dintre proiectele în care este implicată și România, proiectul BRUA, e vorba de interconectarea Bulgariei, României, Ungariei și Austriei eventual într-un coridor de transport pentru gaze naturale a primit o finanțare. E vorba de o finanțare a lucrărilor pe teritoriul României, acordată companiei Transgaz, de aproape 180 de milioane de euro. Este un semn bun pentru capacitățile noastre de a defini proiectele în acest sector și pentru capacitățile într-un final al companiei Transgaz și ale specialiștilor din domeniu de a se prezenta la nivel european cu lucruri concrete și fezabile și este, evident, și un bun semn în sensul în care CE și bruxelles-ul depune eforturi iarăși concrete pentru a crește gradul de securitate energetică a regiunii, a Europei Centrale și de Est.

Partea cea mai intersantă a acestui proiect este că preia o infrastructură deja existentă, ceea ce înseamnă că ceea ce vom face în anii următori este să întărim zonele de infrastructură deja existentă și să ne asigurăm că ele se interconectează și că ele îndeplinesc condițiile tehnice pentru a tranzita gaz prin toate aceste state membre menționate. (…) Este eficient din punct de vedere al costurilor, este eficient din punct de vedere al timpului de punere în operare a tuturor acestor elemente suplimentare care trebuie adăugate nu numai în România, ci în fiecare țară. E vorba de o mulțime de chestiuni tehnice de compresoare, de chestiuni de presiune, de conducte noi, de reabilitarea unor trasee deja operaționale, dar este un proiect foarte interesant și mă bucur mult că România a dovedit că are capacitatea să dezvolte strategii fezabile în domeniul acesta.
E vorba de câțiva ani de zile până când toate aceste elemente vor funcționale. În momentul acesta, suntem într-o fază de proiecte tehnice, de studii de fezabilitate, vor trebui luate autorizări. E un proces de durată, dar sistemul, cum spuneam, deja funcționează. Vorbim de infrastructura de transport a României, a Ungariei și a Bulgariei. Aceste infrastructuri sunt deja funcționale în mare măsură.”

Independența energetică a României

„Cred că sunt două lucruri pe care aș vrea să le spun aici. În primul rând, dacă vreți să discutăm strict de acest parametru numit independeță energetică, putem să ne uităm la calculele făcute de Comisia Europeană care a constatat că noi suntem a treia țară din UE ca grad de independeță. Dar eu aș prefera să vorbesc despre un alt concept. Nu despre independență în sine, cât despre securitate energetică. Independența este o componentă a ideii mai largi de securitate energetică și atunci când vorbim de securitate energetică trebuie să vorbim despre securitatea aprovizionării, în sensul că putem să avem energie sub toate formele, nu vorbim numai de gaz natural. Există această tendință și mi-am făcut o datorie din a încerca de a ieși din zona asta în care punem egal între aprovizionarea cu gaz și securitate energetică. Aprovizionarea cu gaz este una dintre componente. Vorbim despre asigurarea cu gaz natural, aprovizionare cu energie electrică, producem, de exemplu, energie electrică în centrale pe gaz, vorbim de aprovizionare cu agent termic. Cred că prima componentă de care spuneam este cea a aprovizionării surselor de energie primară. Apoi, este vorba despre continuitatea aprovizionării. A fost o perioadă rece, am avut probleme cauzate de intemperii, întreruperi, stâlpi culcați la pământ, cabluri electrice rupte. Deci când vorbim despre independența energetică, eu aș vorbi mai degrabă de securitate energetică care include și chestiunea de continuitate în aprovizionare. Adică să ne asigurăm că avem sursele potrivite pentru nevoile noastre energetice și, desigur, că avem un sistem funcțional. Iar în momentul în care, din cauze obiective sau subiective, acesta are probleme, putem să intervenim într-un timp rezonabil, să reparăm și să asigurăm continuitatea în aprovizionare. Ambele aspecte sunt importante, ar trebui privite într-un context integrat.
Este adevărat, cum știți, avem o producție din surse interne de gaz natural, am importat cantități mai mici anul acesta decât am importat în alți ani. Este și pe fondul unui reglaj al consumului intern. Se iau în fiecare an și măsuri tehnice, astfel încât să ne asigurăm că avem toate resursele disponibile. E adevărat, gazul natural este o chestiune vizibilă. Dar dacă stau să mă uit, statistic, am avut mai degrabă întreruperi ale alimentării cu agent termic sau ale alimentării cu energie electrică, decât am avut în mod real chestiuni legate de aprovizionarea cu gaz natural. Cred că trebuie puțin ponderat acest aspect, pentru că riscăm să nu avem probleme cu aprovizionarea cu gaz natural, s-a și văzut anul acesta, dar să avem probleme pe alte segmente. Și cred că ar trebui să ne aruncăm privirea asupra tuturor acestor componente, pentru că până la urmă, pentru consumatorul final și pentru cetățean sunt importante toate aceste aspecte.”

Relația RADET-ELCEN

„Cred că, în primul rând, problema ELCEN-RADET este o una istorică, moștenită. E vorba de un set lung de decizii de politică energetică, sau de alte decizii, de politici publice, până la urmă, care au adus sistemul într-o stare extrem de complicată. Ca să explic în câteva cuvinte, de exemplu, 20% din apa fierbinte care iese de la ELCEN se pierde pe traseu. E vorba de pierderi de rețea, din cauza stării dificile a rețelei RADET-ului. Pe de altă parte, ELCEN produce cu niște grupuri care nu au mai fost modernizate de multă vreme, care au un anumit grad de uzură. Avem un sistem în care nu s-a mai investit de multă vreme, un sistem grefat de chestiuni financiare. Este cunoscută istoria plăților RADET către ELCEN și sigur, dificultățile pe care ELCEN le are din această cauză la plata furnizorilor. Cred că ar trebui să ne așezăm cu toții la masă, eu am cerut de mai multe ori să ne asumăm cu toții responsabilitățile. Pentru că nu ține numai de Ministerul Energiei și nici doar de Ministerul Energiei și de Primărie. Sunt mai mulți factori implicați. Cred că ar trebui să ne intereseze, în primul rând, să oferim consumatorului final un serviciu de calitate și că nu este importantă poziția RADET-ului, a ELCEN-ului, sau a nu știu cui. Până la urmă, noi avem un singur interes: ca toți să lucrăm pentru ca bucureșteanul să aibă căldură.

Este nevoie de investiții masive în infrastructură și cred că ar trebui să regândim tot acest sistem de alimentare cu agent termic în București. Cumva, Bucureștiul este cel mai vizibil, dar problemele termiei în România sunt de natură endemică. Nu numai Bucureștiul suferă. Odată ce s-a trecut la descentralizarea sistemului de termoficare, o parte dintre aceste capacități au trecut către autoritățile locale. Să nu mă înțelegeți greșit, sunt un mare adept al descentralizării și al asumării responsabilității. Cred că asta este cheia corectă. Pe de altă parte, nu avem un cadru unitar de reglementare a termiei, nu avem o lege a termiei. Nu gândim într-o singură linie toate aceste chestiuni și atunci, sigur, avem astăzi probleme financiare acumulate ani de zile, responsabilități împărțite între varii instituții și un sistem care nu poate să primească în acest moment nici investițiile de care are nevoie, nici atenția de care are nevoie. De aceea, cred foarte mult că ar trebui să ne strângem cu toții. Au existat implicări și la nivelul Primăriei, și la nivelul altor instituții, a unor instituții internaționale. Știu că Primăria a dezvoltat în anii din urmă un studiu cu privire la alimentarea cu agent termic în regim centralizat a Capitalei. cred că ar trebui să strângem din nou toți factorii implicați și să încercăm împreună să definim o soluție integrată. Nu numai cred, ci facem lucru acesta. Sigur că focusul mediatic zilele acestea este pe asigurarea funcționalității zi de zi. Dar nu pierdem din vedere acest lucru și este o chestiune extrem de importantă.
Fuziunea dintre RADET și ELCEN este o idee care s-a avansat în anii din urmă. A fost și un Memorandum aprobat la nivelul Executivului, s-au făcut niște demersuri după care au apărut unele probleme de legalitate. Rămâne de văzut. Cred că ar trebui să studiem toate opțiunile. Nu este singura. Cred că ar trebui o analiză tehnică foarte serioasă. Să vedem cum ar trebui dimensionat acest sistem de termie al Bucureștiului. Cred că în acest moment ar trebui să avem un sistem integrat, în care ar trebui să punem și partea de producție, și partea de distribuție într-o sinergie. Să nu discutăm neapărat despre fuziune, până la urmă, fuziunea este un termen legal, dar eu cred că există o sinergie certă între distribuție și producție. Amândouă au nevoie de investiții și cred că intervenția ar trebui făcută încă de la începutul lanțului trofic. Nu cred că restructurarea unei companii fără cealaltă aduce vreun beneficiu. Până la urmă, nu cred că putem să vorbim despre un sistem sănătos până nu ne asigurăm că el este corect finanțat. Dacă vom continua să avem această problemă în care sistemul pe hârtie trebuie să primească niște bani, dar în practică primește jumate din ei sau sensibil mai puțin, cred că ne amăgim.”

Despre Hidroelectrica

„Hidroelectrica este una dintre cele mai importante companii din sistemul energetic național. Este astăzi o companie solidă care a trecut printr-un proces important de reașezare în cadrul unei proceduri de insolvență. Convingerea mea este că acest proces se apropie de final. Cred că Hidroelectrica ar trebui să migreze încet-încet către un management profesionist. Este acum într-un regim de administrare particular, dictat de cadrul legal al insolvenței. Trebuie să ne mutăm către o administrare profesionistă. Cum știți, Hidroelectrica este într-un plan de privatizare. Există o strategie de privatizare a Hidroelectrica, pe care actualul guvern intenționează să o continue. Este important să spunem că privatizarea nu este un scop în sine. Privatizarea este un vehicul. Și atunci când ne gândim la Hidroelectrica și ne întrebăm dacă trebuie privatizată, prima întrebare pe care mi-o pun este: „Care este expunerea companiei?”. Este o companie pe care ne-o dorim expusă la nivel național? Este o companie pe care ne-o dorim expusă la nivel internațional? Există deja mai multe companii românești, din domeniul energiei, care sunt listate la Londra și care oferă investitorilor de pe piața internațională o imagine corectă și pozitivă despre ceea ce se întâmplă în România, sigur în sectorul energetic, dar nu numai, în economia românească, în general. Și ar trebui să ne punem întrebarea dacă Hidroelectrica se califică pentru un asemenea demers. Eu cred că da. Ar trebui să ne punem întrebatrea care sunt planurile de dezvoltare ale companiei Hidroelectrica și cu ce le finanțăm? Iar finanțarea din piața de capital este o opțiune corectă. Și ar trebui să ne întrebăm, și acum vorbim despre managementul companiilor și modul în care sunt conduse companiile la care statul este acționar, inclusiv din sectorul energetic, ce sistem de management și de guvernanță corporativă ne dorim. Eu îmi doresc un sistem care să fie transparent. Listarea pe piața de capital obligă la transparență sau oferă un cadru corect de transparență. Până la urmă, cred că un acționariat divers, mi-aș dori să văd cât mai mulți investitori români, cetățeni români care să-și pună încrederea în aceste companii, să-și plaseze economiile în alături de capitalul statului în aceste companii și cumva să contribuim împreună la dezvoltarea lor și mai ales să beneficiem cu toții de profiturile pe care aceste companii le fac.
N-aș vrea să mă pronunț la aspecte pe care țin de instanță, dar din punct de vedere al Ministerului Energiei, parcurgem toți acești pași. Procesul de eficientizare nu este un proces care începe de la o anumită dată, este un proces continuu, e un proces complicat. Pregătirea privatizării oricărei societăți este extrem de complexă. Presupune evaluări, consultanți, analize, experți independenți, audit independent. E un proces care continuă și în momentul de față.
Având în vedere că există o procedură judiciară în curs, aș spune să o lăsăm să-și urmeze cursul, iar în momentul în care este finalizată să discutăm la modul concret. Nu în sensul că nu am elemente, dar strict pentru a respecta procesul care se desfășoară în fața judecătorului, aș prefera să nu mă pronunț la acest aspect. ”

Despre RAAN

„RAAN poate că este unul dintre cele mai grele exemple despre cum nu ar trebui să facem lucruri. Sigur că activitatea regiei a fost legată de programul nucler și de sectorul nostru nuclear și au fost gândite de la început într-un anumit timp de sinergie. Evident că și reactoarle au o durată de viață, există niște parametri tehnici particulari. Regia avea un drum gândit dintru început. Dar dincolo de asta, acolo au fost niște chestiuni legate de integritate, de administratorul judiciar. N-aș vrea să intru în aceste detalii. Justiția s-a pronunțat și cu privire la unul dintre creditori, și cu privire la unul dintre administratorii de acolo. O situație efectiv dramatică, poate este una dintre cele mai rele situații pe care le-am văzut, în care lipsa de integritate împreună cu lipsa de responsabilitate au dus la o situație extrem de complexă și la pierderea valorii a unei întregi platforme industriale. Acum, RAAN-ul este într-adevăr într-un proces judiciar în fața judecătorului care va decide dacă sunt îndeplinite condițiile pentru faliment sau pentru a reîntoarce compania într-o altă postură juridică. Cred că sunt câteva lucruri pe care aș vrea să le spun. Există acolo și o problemă socială. Există niște fonduri neplătite către salariați. Un lucru este important de spus că indiferent de forma pe care o va decide judecătorul, salariații au oricum prioritate pentru recuperarea sumelor respective. Sunt mai multe instituții care au în responsabilitate fie instalații sau stocuri care sunt depozitate pe această platformă, iar eu am convingerea că fiecare știe ce are de făcut. Există acolo și o ramură de termoficare care este în responsabilitatea primăriei de acolo. Ca și în alte situații, vorbim de un cumul de responsabilități. Din păcate, RAAN a ajuns într-o situație cu totul particulară cu planuri de restructurare care n-au fost niciodată realiste. În fond, de asta am ajuns în faliment, pentru că, până la urmă, toată lumea a constatat că toate aceste planuri de reabilitare a companiei nu aveau legătură cu realitatea. Probabil că o parte dintre cei care au propus aceste planuri, care și astăzi se portretizează în salvatorii acestei platforme au avut alte gânduri sau au avut mult mai puțină pricepere decât au clamat. Se și vede realitatea că, de fapt, n-au propus decât lucruri care n-au legătură cu realitatea.”

Energia nucleară

„În primul rând, România este într-un proces de negociere, de mai multă vreme, cu privire la dezvoltarea unor capacități. Este un proces care a fost anunțat public și elementele lui, cel puțin sub aspectul strategiei, sunt publice de mai multă vreme. În al doilea rând, România are o tradiție în zona asta. E clar că operăm două reactoare nucleare de mai multă vreme, le-am operat fără incidente, avem și am avut, sper să mai avem o întreagă industrie orizontală care era legată de aceste reactoare, cercetare de vârf în domeniul acesta și sunt lucruri pe care eu nu le-aș dori pierdute pentru România. E o dezbatere continuă și absolut îndreptățită în ce condiții le exploatăm, cum vrem să răspundem provocărilor de orice natură cu privire la sectorul nuclear și asta este o dezbatere foarte îndreptățită. Acum câteva săptămâni, centrala de la Cernavodă a încheiat un proces de evaluare internațională cu privire la standardele de siguranță și este în momentul acesta clasificată ca una dintre cele mai sigure centrale la nivel mondial. I-au fost certificate standardele de siguranță la un nivel cu totul excepțional și asta arată că avem un sector solid, avem specialiști și ne pricepem să facem lucrurile în sectorul nuclear. Cred că trebuie să continuăm să discutăm toate aspectele de interes, nu cred că este o discuție punctuală, este una continuă. Ne vom mai auzi cu privire la acest aspect. ”

Energia regenerabilă

„Câteva lucruri sunt clare aici. Am început cu un sistem extrem de generos. Am avut cea mai mică obligație la nivel UE de creștere a ponderii de energie regenerabilă în consum și am avut, în același timp, în contrapartidă, cea mai generoasă remunerare a energiilor regenerabile din Europa. Și această discrepanță ne-a adus într-un punct în care acum niște ani de zile am tăiat complet sau aproape am limitat în mod dramatic susținerea pentru acest sector. Astăzi suntem într-un proces de revenire la normalitate. Ceea ce eu le-am spus producătorilor din zona de energie regenerabilă este că eu voi depune eforturi pentru a ne duce către o postură de echilibru. I-am văzut și m-am întâlnit cu dânșii în primele zile de mandat. Ce le-am promis atunci mă bucur că m-am putut ține de cuvânt. Le-am promis, în primul rând, că vor avea o nouă cotă, anul trecut a fost 11,9, anul acesta este 12,15, unii ar putea să spună că este o creștere marginală. Eu m-am angajat, la începutul lunii decembrie, să trec prin Guvern acel act normativ. N-a fost un lucru simplu. Pur și simplu, din punct de vedere al parcursului tehnic. Dar m-am ținut de această promisiune pentru că mi se pare normal ca odată ce ANRE a stabilit că aceasta este noua cotă pentru anul următor, ar fi fost neplăcut și nepotrivit ca noi să nu putem să parcurgem acest proces de reglementare. În al doilea rând, cota nu este singurul lucru care influeanțează situația sectorului regenerabilelor. Vorbim de chestiuni de fiscalitate care afectează cash-flow-ul companiilor, vorbim de exceptări pentru marii consumatori, vorbim, evident, de cotă. Până la urmă, cred că a venit vremea să privim global toate aceste aspecte și să vedem în fiecare segment ce anume se poate face, astfel încât situația companiilor care au investit cu bună-credință în acest sector să se îmbunătățească.
În momentul de față fotovoltaicele care sunt conectate la rețea furnizează în rețea. Sigur că sunt extrem de îngrijorat când văd că eolienele ne produc poate câteva mii de MW în perioade maxime de vânt, MW care dispar în secunda în care brusc vântul se oprește. Asta nu este un lucru bun. Asta ne arată cât de drastice pot să fie consecințele unei politici insuficient de bine gândite. Îmi doresc ca Strategia Energetică să poată să ofere o grilă care oprească astfel de derapaje. Există de îndreptățire certă cu privire la companiile care au investit în acest sector, există o problemă reală din punct de vedere tehnic și o problemă de discriminare creată la un moment dat în raport cu alte surse de regenerare. Cred că ne îndreptăm într-o zonă de echilibru. Nu cred că cineva trebuie să se aștepte la soluții bruște. Nu sunt adeptul unosr astfel de soluții, pentru că am văzut unde pot duce. Am pornit brusc, am dat un suport foarte generos și brusc l-am redus. Cred că ar trebui să ne așezăm foarte serios în discuția asta și ceea ce eu le-am recomandat producătorilor de energie regenerabilă este să privească întreg ansamblul de măsuri care afectează viabilitatea acestui sector în momentul de față.”